Salvador Mallo, un regizor în amurgul carierei sale, își amintește viața: mama, iubitorii săi, actorii cu care lucrau. Anii șaizeci într-un sat mic din Valencia, anii optzeci din Madrid, prezent, când simte o goliciune incomensurabilă, cu care se confruntă mortalitatea sa, incapacitatea de a continua filma, imposibilitatea de a separa creația din propria sa viață. Nevoia de a-și cerceta trecutul poate fi mântuirea lui.